Archive for June, 2006

Noaptea

Intotdeauna mi-a placut noaptea;de ce?

Pentru ca pentru mine a fost tot timpul un moment al surprizelor neasteptate,al tenebrelor,al complicitatii,al diabolicului ,insa in acelasi timp a fost prietenul meu cel mai bun,spatiul meu de desfasurare fara limite,lumea mea interioara.Daca as putea as trai numai noaptea..

Am realizat ca am un comportament diferit “pe lumina” fata de cel de “pe intuneric” si singura explicatie care poate sa imi vina in minte e faptul ca eu ma simt mai in largul meu in cea de-a doua ipostaza.

Inca o data noaptea mi-a dovedit ca este speciala.

Rasfoind un vechi blog mi-am raspuns la niste intrebari care ma cam macinau de ceva vreme.Mi-a facut placere,si-n acelasi timp m-a lasat cumva sfasiata,fara vlaga,moarta…
Azi-noapte am realizat cat de mult m-am schimbat,lasand la o parte ultimele,aproximativ,doua saptamani.E vorba de ce eram acum un an si ce sunt acum;cum ma simteam acum un an si cum ma simt acum;cum gandeam acum un an si cum gandesc acum.

Ma incearca o stare de durere si frica gandindu-ma la transformarile prin care am trecut.I was so innocent and now i’m just an ordinary….Imi pare oribil si am constat cu stupoare ca am pierdut copilul din mine,desi sustineam sus si tare ca inca sunt un copil,ca eu gandesc ca unul si ma comport ca unul-in fond nu era decat prefacatorie inconstienta,ipocrizie..

Eu-cea de atunci-daca as fi cunoscut o tipa ca mine-acum- m-as fi speriat si nu as mai fi vrut sa o vad vreodata si sa mai am de-a face cu ea pentru simplul fapt ca as fi considerat-o o influenta negativa,o fitoasa,o scarba de om..
Ma apuca plansul numai gandindu-ma la cat de mult m-am schimbat si mai ales pentru ca realizez ca si sa vreau sa ma intorc inapoi nu am sa pot sa redevin ce am fost..decat daca as avea un burete sa sterg cu el ultimul meu an de viata.

Acum sunt ca o vampa-ma simt falsa,rea,ipocrita,egoista..Mi-e frica sa ma gandesc ce va fi peste inca un an cand o sa ma uit in urma si nu o sa mai vad nimic pentru ca poate o sa ajung atat de rau incat o sa imi para ca nu fac nimic urat si ca e totul normal.. Sau si mai rau sa nu mai vad nimic,sa nu mai observ schimbarea…Apoi,reconsiderand,nici nu stiu daca astea ar fi mai grave sau mai dureros ar fi sa imi dau seama,ca si acum,cat m-am mai schimbat pe parcursul anului si sa fiu si mai ingrozita decat sunt acum..

Mi-e teama ca o sa fiu rea,mai rea decat sunt acum;sunt convinsa ca nu am cum sa opresc procesul,insa nu pot sa nu ma intreb daca ar avea vreun rost sa incerc sa ma intorc-si tot eu imi raspund ca nu ar avea nici unul pentru ca totusi s-a schimbat ceva si oricat m-as stradui,chiar daca as reusi sa ma intorc nu va mai fi la fel si nu va mai fi nici mai bine…

Ar trebui sa fiu multumita de “revelatia “pe care am avut-o?

Interpretari

O noua noapte..Trecut-am iar prin vise…

Nu mai tin minte exact…

Sunt doar flash-uri

Iarasi actinuea se petrece in perimetrul scolii generale-care s-a transformat intr-o padure- si liceu-templul-.

Incercam sa salvez o tanara foarte frumoasa si pura,imbracata precum o vestala,din ghearele unei creaturi,unui monstru,unei bestii.Aproape reusisem sa o fur din acel templu,sa o iau cu mine,sa o duc departe de acel loc…

Templul a inceput sa se surpe odata cu iesirea fetei din el,iar ea,desi se temea de bestie,s-a uitat la mine cu ochii in lacrimi si mi-a zis ca trebuie sa se intoarca oricat de mare ar fi dorinta sa plece..pentru ca iubeste!

Nu ma nelinisteste faptul ca de doua zile visez ciudat,ca vrabii se ciocnesc de geamurile caselor in care ma aflu eu sau ca porumbeii ataca persoane pe strada;ma ingrijoreaza interpretarea viselor si faptul ca desi inconstient,au fost recunoscute.Si locatia…

Sau poate totul e de la faptul ca stau de trei zile in casa si ma gandesc aiurea…

Inca imi vine sa zac!

Limbile ceasului

S-a terminat.Vine vacanta.Stau sa strang tot felul de mape.

Limbile ceasului se invartesc ametitor.Incepe din nou anul scolar.E insa..altfel?

Merg cu masina prin locuri atat de cunocute,insa ma simt de parca nu as fi fost pe acolo nicodata.O fata intra in vorba cu mine,incepe sa rada.Ma uit la ea,dupa care o intreb de ce mi-am luat geaca asta asa de groasa;ma simt ridicol..e primavara doar,ar fi trebuit sa plec in pulover.

Autobuzul se misca incet;atat de incet,incat am cum sa observ toate persoanele din jurul meu. Trece un cersetor..se uita la mine cum trec mai departe.Ii observ imbracamintea mult prea opulenta pentru o astfel de persoana,insa potrivit de jegoasa.Imi zambeste…cumva..ciudat,imi da o senzaie ca stie ceva ce eu abia astazi urma sa aflu.

Ajung la liceu;nici macar nu stiu cat e ceasul;urc scarile insa imi cad tot felul de maruntisuri pe jos-pix,guma de stres,chei,mine,creioane…

Ma aplec sa le strang.Observ ca port o fusta alba si sunt pe tocuri.In cele din urma reusesc sa le adun pe toate.Cobor o treapta si vad ca era sa uit ceva;nici nu mai stiu ce..probabil o mina de pix..

Ma ridic si ma uit in dreapta mea.Un birou zugravit in tot felul de culori-albastru,verde,galben,portocaliu,rosu(semana cu un decor de circ) si niste secretare care isi fac de lucru printre foi.

Merg mai departe si urc alte scari,mai inguste,mai vechi;ma tin de balustrade insa nu stiu unde sa ajung.Ies cumva din liceu si ajung pe un fel de pasarela intre scoala generala si liceu.Inaintez…Din scoala ies o multime de fete-probabil tocmai se sunase,insa eu ma simteam pierduta pe acolo de atata timp incat nu cred ca ajunsesem la prima ora.

Am ras..asa intr-un fel de”cat de stupid..nu-mi vine sa cred!”…cand le-am vazut cum erau toate imbracate in bluze albe si fuste rosii.Merg in continuare,ma apropii din ce in ce mai mult;insa doi caini trec in viteza pe langa mine..urma sa se incaiere.Ma striga cineva si ma intorc;nu stiu persoana insa ea ma stie pe mine si inca foarte bine.E un fel de paznic,un batran cu o expresie blajina.Ma intreaba ce am mai facut,cum ma simt,iar apoi,dupa ce ii raspund dintr-un fel de inertie la toate intrebarile,ma roaga sa ma uit de lighioane prin curte.

Vad un alt caine,il strig pe batran si imi zice ca e de-al casei;sa ma uit dupa un caine negru-albastrui ca acela trebuie izgonit.Promit sa fac astefl..Ma uit in jurul meu din nou si vad niste baieti,care vopseau un copac-mi-am zis atunci ca da,e logic pentru cineva ca ei sa aleaga sa vopseasca copacii decat sa merga la ore.La fel pareau sa ma cunoasca destul de bine;eu doar aveam o vaga senzatie ca ii stiu.Cel mic a venit si a dat cu pensula imbibata in var,pe fata celui mare in timp ce acesta din urma vorbea cu mine-au inceput sa se certe”Du-te dracu!”apoi parca erau niste feline care urmau legea naturii si se incaierau pentru nu stiu ce bucata de carne.

Am mers mai departe pe straduta de langa vita de vie plasata in mijlocul curtii scolii generale.La un moment dat aud chiuieli.Erau prietenii mei;trec pe langa mine,ma saluta si imi spun sa merg cu ei sa caute pe nu stiu ce domn in apartamentele de sus,din liceu(ce ciudat,nici nu stiam ca sus pe liceu exista apartamente).Initial,mi se pare ca ne indreptam spre o padure.Dupa care totul se transforma in intrarea de la bufet.Intram..Toti sunt veseli;nu ma sinchisesc sa intreb de ce.La un moment dat nu stiu ce patesc si incep sa urlu;ei rad in continuare si imi zic sa tac ca ne apropiem..Tac si imediat vedem usa!Cineva bate usor in usa si apoi suna…Nu raspunde nimeni!Aceasi persoana se uita la clanta…si impinge usor usa…Era deschisa!Toti stiam ca e mort…ba mai mult..ca e o crima..am inceput sa urlam si sa fugim…Am iesit de acolo de parca ne-ar fi alergat pe noi forta respectiva care ucidea..Cand am iesit vita de vie nu mai exista,totul era pamant intors pe toate partile.
Limbile ceasului se misca din nou ametitor de repede.De cand sunt aici ma simt ca printre spirite.
Sunt langa niste wc-uri ecologice,intr-o curte plina de verdeata;nu stiu de ce stau,cumva ,ascunsa printre tufisuri si privesc doua fete.Una statea afara ,pe un fel de scaun ce facea parte din toaleta,iar cealalta statea in umbra usii deschise a wc-ului.Erau fericite amandoua,dar tot asa ca si cersetorul aveau un zambet rau,care iti inspira teama.Cea din obscuritate,iese si sta cu picioarele pe scaunul toaletei.Se apropie de muchia acestuia si is da drumul,insa nu cade..leviteaza.Ma sperii,apoi…

Limbile ceasului se misca in continuare cu o viteza indescriptibila.

Nu sunt eu in camera aia.E o femeie de vreo 50 de ani,slab si inalta,imbracata in straie tiganesti,cu tenul masliniu si ochi albastrii.Florareasa…vorbeste singura,ca si cand ar fi foarte suparata pe ceva sau cineva.Parca spune vraji.Aprinde candele sculptate in flori.Inca zice ceva dubios;ma sperii cand imi dau seama..vrea sa omoare,sa vina de hac unei “ei”

Limbile ceasului se invartesc dince in ce mai repede.
Sunt in camera de mai devreme;cea a vrajitoarei,insa sunt cu bunica-mea.Fumez un trabuc si vorbesc pe un ton care parca nu e al meu.Vorbesc despre Ion si relatia mea eurorepublicana pe care as fi putut sa o am cu el;citesc cuvantul intr-un pliant..ciudata descriere..Ma hotarasc ca nu mai vreau trabuc,mi-e rau de la mirosul de cirese.Cer o scrumiera;bunica se uita urat la mine si bolboroseste ceva.Ii intorc privirea incarcata de ura.Pun trabucul pe o foaie care se pare ca nu ia foc…

Limbile ceasului se misca iarasi cu aceasi viteza ametitoare.
Ma trezesc pe scarile liceului,ce dau intr-o camera imensa unde sunt stranse o multime de persoane sa vorbeasca.Toti stau jos,pe canapele,si camera e vesel zugravita in culori de verde praz,galben,portocaliu si rosu .M-a doare capu’ de la atata lumina si caldura.

Nu cunosc pe nimeni;parca as fi intr-un liceu strain.Ma hotarasc sa intreb la secretariat unde imi este clasa,pentru ca aveam strania senzatie ca nu am mers la primele doua ore(nu m-am uitat o data la ceas in schimb),desi ma plimbasem pe coridoare-ma simteam ca la gradinita.Intru in secretariatul viu colorat,unde toata lumea radea.Toti se opresc din ceea ce fac cand ma vad si isi schimba fetele.Intreb cu o voce putin speriata”Nu va suparati,ati putea sa imi spuneti unde gasesc 11h-ul?”.Toata lumea se uita din ce in ce mai urat la mine;directorul incepe sa urle sa ies de acolo.O iau la fuga…

Ajung iarasi pe scarile ce dau in sala…Vad o fata cunoscuta,Denisa.Vorbeste la telefon.O intrb pe ea unde gasesc clasa mea,imi face semn sa stau putin.Inchide telefonul si imi zice ca nu stie.Tipul de langa ea ma intreaba ce clasa caut..Ii spun ca 11h,clasa care avea ca si culoare reprezentativa portocaliul.Imi spune ca acum e verde culoarea clasei respective si ca se numeste 3 h.El e la 4h,fiind a 12h dupa socoteala mea.Ii multumesc si ma duc sa imi caut clasa…o gasesc,imi salut colegii probabil..clasa era aranjata altfel,semana cu labortaorul de biologie la dispunerea bancilor.Am facut o ora…

Am vizitat 11d,adica 3d-ul Aveau clasa dispusa la fel ca anul trecut,la prima vedere.Le-am zis ca imi place,apoi toti au inceput sa se planga ca au bancile de-a curmezisul fata de catedra.Am observat ca au dreptate…Apoi ma gandeam,ca si noi suntem stransi unii in altii,parca tinea cineva sa ne sufoce.

Limbile ceasului se invartesc in sens invers.

Ma trezesc cu Denisa,pe care insa acum o chema Monica,si tipul de langa ea,in autobuz-acelasi traseu de dimineata.Cumva coboram la mijlocul traseului,desi masina nu avea statie acolo.Trece un autobuz bleu,un bleu ponosit si un pic ruginit.Cei doi de langa mine spun:”Ce mult imi place masina asta”..”da si eu sunt innebunit dupa marca asta”..

Ajungem in masina,o ia pe un alt traseu decat cel spre liceu.Hotaram sa coboram la prima….Masina nu opreste,insa noi ne aflam in momentul urmator intr-o gradina dintr-un parc sau ceva de genul.Era plina de floricele albe ce ieseau de prin iarba.Aceeasi gradina in care stateam odata si priveam fetele care levitau.Observ ca ramasesem doar cu Monica;stateam pe niste scaune albe.Plutea un sentiment straniu in aer.Ma simteam vanata de creaturi pe care nu le intelgeam si nu le puteam vedea.Monica zambea malitios si se uita cand la mine,cand la tufisurile din spatele meu.I-am zis ca vreau sa plecam de acolo”nu ma simt in largul meu…!”.”haide sa mai stam..imi place sa le vad cozile..”.”Cozile..iti place sa le vezi cozile?Cozile cui?”.”Nu conteaza priveste printre tufisuri..”.M-am uitat printre tufisuri…am inceput sa ma relaxez”Sunt sigura ca nu am mai vazut astfel de cozi pana acum” i-am raspuns Monicai,intorcandu-i acelasi zambet malitios pe care il vazusem la ea,la cersetor si la fetele care zburau.

Stari

Ma invart in cercuri vicioase.

Mi se face rau si lesin imediat.

Ma ridic insa,ca de fiecare data,cu un gust amar si continuu.

A ajuns sa imi placa?Nu,de fapt,e deja rutina..Sunt obisnuita sa imi pese;e ca si cand as lua narcotice.Haha,ironic…ma droghez cu starea de a-mi pasa tot timpul si apoi mai am tupeul sa ma intreb de ce ma simt “cazuta”.

Devin jalnica,incep sa ma lamentez,imi smulg parul din cap,scuip sange,ma dau cu capul de pereti , apoi o iau de la capat.

Caldura mare…hoitul meu a ajuns intr-un stadiu de putrefactie in care nici vulturii nu se mai incumeta sa il ciuguleasca.As vrea sa nu ma mai simt pandita…

Stadiul de ignoranta atins nu este suficient;vreau apogeul;vreau sa se piarda totul…

Singuratate

"Singuratatea mi se parea o vietate posaca si vicleana care te pandeste si te inhata cu mii de tentacule,inglobandu-te,sugandu-te intr-o imensa masa vascoasa,din care,apoi,nici viu nici mort,te proiecteaza pe-o panza,vascoasa si aceea,din care nu mai ai putere sa te smulgi,ramanand acolo,musca imensa si goala,etalata pe panza unui paianjen necrutator."

E rau sa fi singur,nu?Eu nu stiu,pentru ca cel putin aparent am fost inconjurata intotdeauna de oameni si de multe ori m-am simtit bine in preajma lor,am simtit ca m-ar intelege si ca nu sunt singura in definitiv.

Dar tu?Tu cum te simti?Te simti ca musca din poveste,nu?Si sa vrei nu te vei putea simti vreodata altfel,pentru ca esti prea piedut in tine si nu o sa iesi niciodata la suprafata doar pentru ca nu vrei sau pentru ca oricum nu ai sa poti,pentru ca nu ai putere si chiar daca ai avea-o nu ai putea sa o folosesti…

Eu ma simteam odata ca si persona care vorbeste…

Cred ca si-n sufletul meu bantuie cateodata spaima singuratatii:asa se intampla intotdeauna cand pleaca unul dintre noi,lasand spatiu si timp in urma lui.

Aparente

Nu cred ca vad nimic si nici nu cred ca voi vedea vreodata…Sunt doar un om normal si cand afirm asta nici nu stiu cum ar trebui sa ma simt!

Am chef sa zac… 

Infect

A fost o zi infecta;parca-mi vine sa plang…

Am crezut inca o data in schimbari care nu vor veni niciodata si iarasi ma simt mizerabil pentru a nu stiu cata oara in atata timp.E in zadar sa tot incerc sa vad ceva ce nu este acolo si m-am saturat,de fapt nu,nu ca m-am saturat,mi-e sila de acest lucru.Mi-e sila si de mine ca am tot incercat…mi-e sila si mi-e mila in acelasi timp de MINE.Sunt jalnica si mi-e mila si de asta!Se pare ca oricat as spera sau as incerca nu se va lipi nimic si chiar imi doresc ca de data asta sa ajung sa mi se rupa(desi la cat sunt de fraiera si naiva,si la cate sperante imi adun in niste lucruri care nu merita,nu cred ca voi atinge nirvana)

Next Page »