Ma simt singur acum si sincer sa fiu nu ma asteptam ca pentru o perioada fericita sa platesc cu o viata inecata in nefericire.Nu am vrut si nu am reusit sa accept ca s-a terminat totul.Parca nici acum nu imi vine sa cred ca totul a trecut si ca a fost doar o perioada paradisiaca si apoi paralizanta,a existentei mele. Nu trebuia sa iasa asa-in fiecare seara cand stau si ma gandesc imi dau seama ca povestea asta nu trebuia sa aiba un sfarsit atat de tragic si de fad in acelasi timp..Unde sunt finalurile cu “Au trait fericiti pana la adanci batraneti”???..ah da,mi-am reamintit(desigur,cum fac de fiecare data cand ma gandesc la aspectul asta) in povestile pe care le citeam cand eram mai mic;basme in care existau Feti Frumosi si Ilene Cosanzene,balauri,zmei si zane!Si cand te gandesti ca exista intr-adevar aceasta lume…partea proasta e ca binele nu invinge de fiecare data,de altfel nici iubirea.Minciuni sfruntate ale zmelior care imi rapesc Ilenele si le pazesc cu balaurii iubirii inexistente si zane incearca sa ma faca sa uit de dureri si suferinte.dar eu o vreau decat pe Ileana mea… Ileana Mea…heh…de fapt numele ei este Cristina!Am impresia ca o cunosc de o viata,desi de cand ne-am intalnit atunci,in Cafe Deko,nu au trecut ,ai mult de doi ani..
Era pe la inceputul primaverii cand soarele isi facea aparitia mai greoi si afara inca se simtea racoarea iernii.Abia asteptam sa se deschida Motoarele,dar avand in vedere starea vremii mai era de asteptat cam vreo luna.
In ziua aia trebuia sa ma intalnesc cu o amica,pe care nu o mai vazusem de foarte mult timp,si cum ea nu era genul de persoana care sa umble prin locurile pe care le frecventam eu,cu mult fum si tot tacamul.am stabilit sa ne vedem pe un teren cat de cat neutru si anume Cafe Deko,in TNB.Am zis ca este in centru si va fi usor pentru fiecare dintre noi sa ajunga acolo.
De obicei sunt punctual si chiar ajung inainte cu cateva minute..Asa am facut si de data asta.Am zis ca nu e frumos sa las fata sa ma astepte si cum trebuia sa ne vedem pe la 19.00 am plecat la 18.20 sa fiu sigur ca ajung la timp.Da,am ajuns,chiar inainte cu 10 minute.dar asta nu era o problema.Mi-am scos pachetul de tigari si am inceput sa fumez,gandindu-ma ca ar trebui sa nu imi cumpar nimic pana nu vine si ea.Termin prima tigare si in timp ce o sting imi suna mobilul-era Sinziana(amica mea) care imi spunea ca ii pare foarte rau,dar nu poate sa mai ajunga pentru ca nu-s ai ei acasa si au venit aia cu netul sa vada ce se intampla cu conexiunea ei;tocmai cobora la Universitate cand au sunat-o ca o sa ajunga in 15 minute la ea asa ca a trebuit sa faca cale intoarsa.I-am raspuns ca nu e nici o problema,ramane pe altadata si i-am urat succes.Acum ce era de facut?Initial am zis ca plec sa ma vad cu restu’ gastii ca sigur se adunau prin Fire pe undeva,nu trebuia decat sa il sun pe Radu.Formez numarul…suna ocupat…ma enervez si uitandu-ma in jur mai bine,ma gandesc ca nu ar fi rau deloc sa raman acolo,singur cu un Tuborg si un Dunhill Lights in fata.Pana la urma in momentul ala,berea si tigarea erau tot ce aveam nevoie,in plus aveam o senzatie ca trebuie sa raman acolo(mai tarziu am inteles de ce…)
Ma duc si imi cumpar berea si ma asez din nou la masa.Imi aprind o alta tigare.Eram nervos,ca si cand asteptam ceva si cevaul nu mai venea…Straniu,poate nu imi dadeam seama si ma suparasem un pic pe faza cu Sinziana,ca sunase in ultimul moment,dar pana la urma nu era vina ei si oricum.Hopaaa!
In cafenea intra o ‘pustoaica’.Coafura:doua cozi ca niste melci,bufante si un breton usor asimetric;pielea alba,buze in ton cu parul ei rosu aprins,ochi verzi-smarald in care te pierdeai…Parca nu apartinea lumii asteia!Cu o esarfa ruginie infasurata in jurul gatului ei delicat,rochie neagra pana putin deasupra genunchiului dintr-un metrial fin,cu dantela(la cusaturile decolteului)de aceeasi culoare cu esarfa si cu un decolteu in V;in ghete maro cu jambiere maro,iar in loc de dres o pereche de colanti negrii.Pierce-ul din barbie si flash-ul din ureches completau tinuta nonconformista..ma lasase cu gura cascata.Era superba si mi se parea incredibil cat de angelica si pura parea si cat de bine se armonizau culorile si hainele cu tenul si trupul ei conturat in linii perfecte!
S-a dus la bar si am observat ca si-a cumparat o cafea dupa care a venit si s-a asezat la masa de langa mine.Si-a scos pachetul de tigari-Rothmans-;si-a aprins o tigare.Dupa cateva minute i-a sunat mobilul.;vorbea apasat si era clar ca se enervase
-Okie,stii ce?Asta e bataie de joc.Hai salut,nu mai avem ce discuta!Tot timpul uiti si eu m-am saturat,si tranteste telefonul pe masa.
Nu stiam ce sa fac,se pare ca era intr-o situatie asemanatoare mie.M-a vazut ca ma uitam un pic mirat la ea asa ca s-a ridicat de la masa si a venit spre mine si mi-a intins mana prieteneste:
-Cristina!
…Eram fastacit,ma pierdusem,nu credeam ca o sa fie atat de directa: -Ahhahahh…Liviu,incantat,adaugai eu un pic jenat..
Mi-a aruncat o privire patrunzatoare dupa care m-a intrebat:
-Te deranjeaza daca stau la masa cu tine?Persoana cu care trebuia sa ma intalnesc nu mai vine si mi-ar prinde bine sa stau la o cafea cu lume noua…mai socializez,si imi zambi rugator.
-Chiar te rog,i-am raspuns eu uimit si socat de indrazneala cu care ma abordase…
Am inceput sa discutam pe teme banale despre care vorbesc doi adolescenti!
Diferenta de varsta de doi ani dintre noi nu parea sa isi faca simtita prezenta.Parea destul de inteligenta si matura pentru varsta ei si totusi avea o privire trista,de parca viata o invatase prea multe in cei 17 ani pe care ii traisee pana acum!Seara a trecut pe nesimtite si in cele din urma am plecat fiecare pe drumul lui,nu inainte de a schimba numerele de telefon.
Timid de fel,mi-am zis ca o voi peste trei zile,insa nu mare mi-a fost mirarea cand peste doua zile am primit un telefon de la ea:
-Hey,ce zici iesim la o bere ceva?
Am ezitat..aveam planuri deja in ziua respectiva,dar gandindu-ma mai bine ca am ocazia sa o vad din nou am acceptat fara regrete!
Incepusem sa ma indragostesc de ea si se pare ca nici eu nu-i eram indiferent,desi aparent nu ne potriveam ajungandu-se de multe ori la discutii contradictorii si fiind destul de diferiti ca persoane!
Dupa un an de zile am cazut de acord ca relatia ar trebui sa evolueze de la stadiul de prieteni la ceva mai mult!Eram fercit ca dracu’ si ea parea fericita…Ajunsesem sa tin la ea mai mult decat la mine si sa am grija de ea mai mult decat aveam de mine!
Imi placea cum statea seara cuibarita in bratele mele protectoare sa-i simt bataile inimii,pulsul si respiratia.Imi placea sa o privesc dormind,zambind…Imi placea sa o strang in brate…Sa o sarut,sa ii mangai fata,buzele si ochii incercand sa imi dau seama daca e aievea…Imi placea sa fac dragoste cu ea pana la rasaritul soarelui…Imi placea sa-i simt parfumul pe perne in timp ce dormeam…Imi placea sa o iubesc,sa-mi imbat porii cu fiecare molecula a pielii ei,a parului ei,a buzelor ei,a privirilor ei..Imi placea sa o simt langa mine si sa ii ofer tot ceea ce aveam mai bun din mine,fara a astepta nimic in schimbul acestei iubiri!
Treceau zilele si noi ne intelegeam perfect;ce sa mai ne potriveam de minune.Nu mai vroiam nimic decat sa traiesc alaturi de ea.
Problema e ca de la un timp abia ne mai vedem si chiar pot sa spun ca in ultimele doua luni ne vazusem de maxim sase ori.Simteam ca ma evita,inventa scuze si atunci cand ne vedeam imi vorbea pe un ton trist,iar daca o intrebam ce a patit imi raspundea ca nu are nimic,ca e doar o perioada depresiva prin care trece fara nici un motiv anume.
Intr-o zi ne-am intalnit;era schimbata.Se uita la mine cu ochii tristi si goi si imi zise: -Trebuie sa ne despartim! Mi-am zis ca trebuie sa fie o gluma proasta,insa observandu-i expresia fetei mi-am dat seama ca vorbeste serios: -Dar ce s-a intamplat? -Nimic..doar vreau sa ne despartim! -Dar Cristina.. -Nu Liviu,gata,trebuie sa se termine imi pare rau…Nu vreau sa te ranesc,dar trebuie,intelege-ma.. -Ce sa inteleg?Ca ma parasesti fara motiv?macar spune-mi ce am fa.. -Nu ai facut nimic tu,eu sunt de vina..nu regret ca te-am cunoscut!Regret doar ca te voi face sa suferi -Nu Cristina,nu te las sa pleci pana nu imi zici ce s-a intamplat cu adevarat,ne cunoastem de un an si jumatate,nu poate sa se ter… -BA ASA O SA SE TERMINE,te implor nu face ca situatia sa devina mai grea si mai complicata.Mi se sfasie inima oricum daca vrei sa stii,ma doare ca dracu’ -Nu te inteleg,de ce ne despartim daca ma iubesti si te iubesc? -Am motivele mele,vreau doar sa ma uiti acum..sa nu ma mai cauti…sa iti vezi de viata..sa gasesti pe altcineva pe care sa iubesti…stiu ca sunt ultimul om de pe pamant…iarta-ma Liviu!! Dupa care a luat-o la fuga si o auzii cum izbcneste intr-un plans spasmatic..
Nu puteam sa ma misc,vroiam sa alerg dupa ea,dar nu puteam sa imi misc membrele.Nu intelgeam ce se intampla.Am stat acolo ca un prost timp de jumatate de ora dupa care m-am gandit sa o sun…telefonul inchis:FUTUI!
Simteam cum se invarte totul in jurul meu,cum imi pica cerul in cap si cum cad in gol fara oprire!Nu mai puteam sa gandesc,nu imi rasunau in minte decat cuvintele “ba asa o sa se termine” o data si inaca o data si tot asa la infinit.Simteam ca o sa intru in coma de simtiri.Nu mai existam fara ea pentru ca ea era eu!
Dupa o saptamana mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva sa nu o pierd!M-am dus acasa la ea,dar nu era nimeni.Am mai sunat pe mobil de sute de ori,de fiecare data auzind aceeasi voce de robot”Pentru moment abonatul…”
Am asteptat in scara sa se intoarca cineva acasa..In cele din urma intra pe usa blocului mama Cristinei care parea nedormita,suparata si avea fata plansa!M-am speriat,mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva cu Cristina si pierzandu-mi controlul m-am dus la biata femeie si am inceput sa o zgudui tinand-o strans de umeri:
-Unde este?Ce a patit?Ce a facut?Vreau sa o vad..va rog spuneti-mi unde este..
Lacrimi reci au inceput sa curga siroai pe fata mea palida si incercanata…Nu vroiam decat sa o vad,sa o strang in brate,sa o sarut!
-M-a rugat sa nu iti zic unde este…Nu po..
-Doamna va rog spuneti-mi unde este…o iubesc..vreau sa o vad!
Dupa cateva momente de ezitare imi raspunse:
-E la Spitalul Municipal,si-a facut analizele acum ceva timp…
Tacu putin dupa care continua printre lacrimi..
-Are leucemie..Nu se mai poate face nimic..O sa…
Dar nu mai continua,ci se smulse din stransoarea mea si intra in lift…se auzeau ecouri de plansete…
Am plecat grabit catre spital…incercam sa nu plang,se presupune ca sunt barbat si ca trebuie sa fiu tare,dar in asemenea situatii cui ii mai pasa…?
In juma de ora o intrebam pe asistenta de camera in care este internata Cristina!M-am dus catre camera 302 si am deschis usa.Era singura in salon,dormea.Avea vantai pe mainile albe ca de marmura,de la perfuzii!Din pacate mi se spusese ca nu mai avea nici o sansa de supravietuire pentru ca descoperise boala prea tarziu…
Vroiam sa o trezesc,sa o simt din nou,sa ii vad ochii,sa simt cum ma arde cu privirea,dar ea statea acolo intinsa in pat,aproape moarta,cu parul roscat ravasit si umed intr-o camasa de noapte alba care acum nu mai contrasta deloc cu pielea ei.M-am dus langa ea,am izbucnit in plans..nu suportam sa o vad asa,mi-as fi dat viata sa o salvez pe a ei,dar nu se putea…DE CE ACUM?De ce ea?I-am luat mainile reci intre plamele mele si i le-am sarutat,dupa care a sarutat-o pe gura..Simteam recele si in buzele ei acum usor vinetii.Era groaznic!Eram furios ca nu o cautasem mai devreme,eram frustrat,dezorientat si distrus psihic!O vedeam cum isi da duhul langa mine si ma simteam neputincios si nenorocit ca nu pot face nimic ca sa o ajut!
Am inceput sa ii vorbesc sa ii spun cat de mult o iubesc,sa ii spun ca totul o sa fie bine,sa o intreb de ce nu a avut incredere in mine?De ce nu mi-a spus ce se intamplase de fapt?Dar pana la urma cu ce puteam sa schimb eu situatia?As fi vrut sa fiu Dumnezeul ei sa o feresc de rele… Fusese sanatoasa si acum e intr-un pat de spital nenorocit,intr-o camasa de noapte alba,comuna si plina de perfuzii…
O rugam sa se trezeasca…o rugam atat de mult sa se trezeasca macar putin,sa o mai vad o data inainte de..Chiar si asa sfarsita cum era,tot o luptatoare imi parea!
Am adormit langa ea cu lacrimile uscandu-mi-se pe fata…
O vad cum se trezeste si imi spune ca ma iubeste si ca nu vrea sa fiu trist,ci sa trec peste repede!Imi spune ca nu a vrut sa ma faca sa sufar…”NU AM VRUT…”
Apoi se ridica din pat ca si cand nu ar fi avut nimic,pana si vanataile disparusera.Ne plimbam impreuna pe strazi luminate de felinare..
-Strazile Iubirii ,imi sopti ea la ureche!Aici ne vom intalni data viitoare!
Apoi am vazut cum….
Ecouri ale vocilor si pasi grabiti,urlete si plansete ce se departau…M-am trezit buimac si m-am uitat in jur.Cristina nu mai era in patul din fata mea!
Atunci am simtit cum am murit…IRATA-MA CRISTINA!
supradoze[at]gmail[dot]com
Recent Comments