Back In Black

Ce-mi place sa ma intalnesc cu oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda ca si mine.E chiar frumos sa cunosti o persoana si sa te distrezi cu ea de parca va stiti de-o viata,desi nu ai vazut-o niciodata pana atunci.

Ieri am fost la un biliard.Nu mai jucasem de mult.A fost pur si simplu ceva spontan.M-am trezit in London cu cativa prieteni.Grim si Veve erau cam plouati.Nici nu stiu din ce cauza,am intrebat dar nu mi s-a raspuns.Banuiesc totusi.In orice caz am incercat sa intru in atmosfera.Mi-am aprins o tigare si ma uitam cum se joaca la cele doua mese la care ne imprastiasem.

Cad pe ganduri.Prin fata mi se flutura o geaca rosie si trezita din transa o vad pe Veve alergand.Intreb ce s-a intamplat.Peste cateva minute o vad ca vine cu trei persoane dupa ea.Incepe sa faca cunostiinta.Aud un “aaaah” si vad o fata zambitoare.

“Ce mai faci?” ma trezesc intrebata si nu apuc sa raspund ca sunt pupata pe obraji.
“Eeer…bine,dar de unde te cunosc?”
“E Alexia mai,ce naiba!”
Rasete.
Silly me…Alexia.Now I remember.Si uite cum ajung cu gandul la seara aia in care alergam desculti prin apa pe malul marii si ne udasempe spate din cap pana-n picioare.Da,da,da..atunci cand am fost la Costinesti sa o iau pe Veve.Printre atatia oameni era si Alexia.Doar cu ea am plecat pe stabilopozi si ne uitam la stele si vorbeam despre tot felul de prostii.Dupa care am plecat pe plaja sa asteptam rasaritul.Am vrut sa facem o baie,dar ea facuse cu doua ore in urma,la 12 noaptea.Heh,ce nebunie,am fost sa asteptam rasaritul de la 2 noaptea.Ii era asa somn.Si mie mi se facuse.Stateam si tremuram de frig pe cearceaf.
“Nu va suparati,putem sa ne lasam si noi lucrurile aici?”
“Erm…da…”
Si in cateva secunde un cuplu incepe sa se dezbrace langa noi si sa fuga catre mare.Vai ce as fi vrut sa fac si eu asta>Izbucnesc cu Alexia in ras.Ea adoarme.Eu raman treaza cu tigarile si bricheta cu led.Luminam valurile.Aud tipete in apa.Erau persoanele de mai devreme.Vedeam perechi de chiloti fluturand in zare.Ah si ce fericiti erau oamenii aia.Si liberi…
Si eu,eu tot incercam sa adorm.Nu am reusit.Alexia sforaia langa mine.Valurile se spargeau incet cand veneau spre mal.La 5.30 a.m. se luminase.Am inceput sa o zgudui pe Alexia pentru ca “Rasare soarele…!”.Buimaca s-a uitat la ceas.Mai era o ora de fapt pana la rasarit.S-a culcat la loc.Incepuse sa vina lumea.Eu ma uitam la zborul unui pescarus.Ce frumos plana in aer.Apoi dadea din nou din aripi.Ma fascina.Imi ziceam atunci ca daca as fi fost un animal as fi vrut sa fiu un pescarus.Sa ma plimb pe deasupra marii si sa observ oamenii,dar atat.Alte tangente cu ei sa nu mai am.Sa traiesc in lumea mea pentru ca people=shit de prea multe ori.

“Bineee tu….ce bine ai dat-o”
“Da,v-am zis ca nu ratez nicio bila cu suportul asta pentru tac :)”
“Eh las ca pe urmatoarea o ratezi sigur”
“Da tu de unde stii?”
Si uite ca imi mai car cativa pumni cu Ionut.El e simtit,nu da sa ma doare spre deosebire de mine.George mai baga o bila.Damn it!
“Aaaau…mama,dai ca un baiat!”
“As vrea eu”
“Bha,bha,bha ala e fault la jucatorul advers”
“Ei las’ ca-si revine”

“Unde mergem acum?”
“Hai in Jack”
“Nu,haide in Art”
“Nu ca ei nu asculta rock”
“Si ce daca?”
“Haide mai,ziceti unde mergeti?”
“Noi ne gandeam in Art”
“Mergem unde vreti voi,stii cum e cand venim in Bucuresti mergem unde ne duceti voi,cand o-ti veni in Iasi va ducem noi pe unde vrem noi”
“Bine hai in Art”
“Auzi da’ voi vroiati votca?”
“Da,noi vrem tarie”
“Si atunci de ce sa mergem intr-un pub sau bar unde costa o groaza taria?Mai bine hai undeva si luam o sticla de votca de la magazin”
“Hai la mine”
“Okie,super”

Mergem pe jos.Uite-asa frumos de la Romana ne taram spre Universitate prin frig.Veve si Corina intra intr-un sex-shop.Fac caterinca.Vor sa-i cumpere lui Andrei catuse de ziua lui.Eu si Andrei mergem in fata.Ma aude ingaimand
She said
She’d take me anywhere
She’d take me anywhere
As long as she stays with me
She said
She’d take me anywhere
She’d take me anywhere
As long as I stayed clean
Kiss kiss
Molly’s lips
Kiss kiss
Molly’s lips
Kiss kiss
Molly’s lips
Kiss kiss
Ii place vocea mea.Mi-a zis-o mai demult cand bagasera Nemo in Jack si o imitam pe Tarja.Multora le place vocea mea.
“Auzi nu ai vrea sa canti intr-o formatie?”
“Ce formatie?”
“Stii ca eu cant in doua formatii.In aia cu Vik de black si mai am una in care m-am bagat acum.”
“Si ce gen e?”
“Nu stiu sa descriu exact,nu e un gen anume.E ceva trash cu heavy”
“Nu stiu daca ma descurc.Daca ma pui sa rag nu o sa pot”
“Nu ma,trebuie sa se auda o voce acolo,canti ce vrei tu…”
“Adica nu aveti versuri?Trebuie sa le scriu eu?”
“Nu,nu avem..”
“Bun,nu stiu,sa aud melodiile si daca o sa consider ca pot sunt de acord.Stii ca nu pot sa ridic foarte mult decat daca e sa cant din cap.Din piept cant foarte jos.”
“Okie,o sa vorbesc cu astia sa le zic ca am vocal”
“Auzi,da’ sunt pletosi?:D”
“Oh doamne….cum a sunat asta:))”
“Eh intrebam si eu,sa stiu daca am ce sa admir >:) “
Am luat metroul o statie.George mi-a facut poze.Spunea ca-i place zambetul meu.Eu ma miram ca imi sta bine claia de par.Am inceput sa fac ca un castor.Aveam chef sa cant Nemo,dar nu mai stiam cum incepe melodia.
“Am eu melodia pe telefon”
Aud primele acorduri.Imi reamintesc.Opresc telefonul si incep sa cant.Peronul incepe sa se aglomereze.Ma opresc.Nu-mi place sa atrag atentia.Andrei pune Behemoth.Ionut imi zice ca se vede cum intra muzica-n mine.Vine metroul.Vreau sa ascult in continuare.Primesc castile.Intru in metrou.Sunt in transa.Ma asez pe un scaun.Doar eu si muzica.Ma gandesc ca e dat la maxim.Cred ca se aude.Coboram la Unirii.Eu raman cu castile in urechi.Ma uit prin playlist.Exodus,Kreator,Slayer.Andrei ii arunca ghiozdanul lui Veve.Cred ca au pus pariu ca atinge beculetele cu care e impodobit magazinul Unirea.O ia la fuga si sare.Nu atinge.Mie nu-mi place Kreator.Schimb.Exodus-suna frumos,dur.George face poze la Casa Poporului.Eu ma duc in mijlocul strazii si urlu la el ca vreau o poza cu Casa Poporului.Imi face.Citesc pe buzele lui ca nu a iesit.Ma resemnez.Ajungem la Dambovita.Bine,daca nu a iesit cu Casa Poporului atunci vreau poza cu Dambovita.Dupa care vrea si Ionut.Ma arunc catre el ca sa ies in poza.Zambitoare,dar tot cu muzica data la maxim si castile-n urechi….Vai ce-mi place.Am iesit bine.Dragut Ionut.De n-ar fi din Iasi…

Incep sa ma invartesc.Un bodyguard se uita la mine.Probabil ca se gandeste ca sunt drogata sau beata.Nu-mi pasa,eu ma simt bine cu Exodus urlandu-mi in urechi.Incep sa rad asa de una singura.Restu’ vin spre mine si ma privesc.Eu sar in jurul lor.Sunt intrebata de ce sunt fericita.Raspund ca nu stiu,asa-mi vine.Magazinul nu e deschis.Trebuie sa mergem in alta parte dupa votca.Ne latra niste caini dintr-o curte.Ma duc la ei sa-i intarat.Imi aud numele printre acordurile nebune din urechile mele.Imi scot o casca.Ma intreaba daca merg cu ei dupa votca sau ma duc sus la Corina.Zic ca nu mi-e frig si ca merg dupa votca.Ii intreaba si pe restu’,dar nu aud raspunsurile lor pentru ca-mi bag casca la loc in urechi si ma pierd din nou in lumea mea.Imi dau seama totusi ca si ei au raspuns ca si mine.Luam doua sticle de Polar,un Cappy,3 pungi de Lays si o punga de pufuleti.
Ma imping intr-un fel de pogo in Andrei.Imi zice ca daca nu as avea telefonul in mana m-ar impinge si el.Corina vine alergand spre noi.Pare disperata si-i intinde telefonul lui Andrei spunandu-i sa-njure:
“Cine pula mea esti tu mha?”
Imi scot castile si intreb cine e.Alin.
“Da’ tu cine pula mea esti?” se aude vocea din telefon.
Se mai injura un pic dupa care Andrei inchide si pufneste-n ras.Nu am inteles ce s-a intamplat.Imi pun castile la loc.Mi-au degerat degetele.Nici sa tin tigarea in mana nu pot.Ajungem in scara.Grim care ramasese in London ne astepta cu un Skol la 2L.Eu simt cum ma dezghet si ma inteapa fata si mainile.Al dracului frig!Ne luam la intrecere pe scari pana la etajul 4.Il imping pe George prin toti peretii.Stiu,stiu e fault…Prin usa se aud latraturile lui Jackie.Mama Corinei nu-i acasa.Ah..si vroiam sa-mi dea in carti.Nu-i nimic.S-a dus dupa tigari.Ne ducem in sufragerie.Ma cert cu Andrei pe fotoliu.Pana la urma ma asez pe bratul fotoliului.
“Graso”
Stie ca ma enervez cand imi zice asa.Si stiu ca nu crede ca sunt grasa.Nimeni nu crede.Parca as fi paranoica.Sau chiar sunt?Ne trezim cu gin pe masa.Ionut taie lamaia in paharul Alexiei.Paharul meu e murdar.Imi mai aprind o tigare.Vine mama Corinei.Se duce sa ne faca sandwish-uri la cererea lui Andrei.Eu ies asa doar in bulza si tricou pe balcon.Tremur ca dracu’ si trag cu sete din tigare.Ma uit la Dambovita.Ce-mi place.Ma gandesc la mare.Vine si Andrei si-mi spune sa intru ca inghet.
“Aoleu ce frig e.Mi s-au intarit sfarcurile:))”
“Intra in casa”
“Haide si tu”
“Ti-am zis ca nu vreau”
“De ce?”
“Uite asa,vreau sa inghet”
“Offff….”.
Incepe sa ma mangaie pe umar.Eu stau.Ma intreaba ce am.Ii zic ca trece prea greu timpul.Pana la urma nu mai suporta frigul si intra in casa.Eu ma ghemuiesc intr-un colt al balconului.Stau chircita si simt frigul in spate si-n oase.Astept sa termin tigarea si intru.Sunt atat de ametita.Macar nu-s singura.Aud pianul.Canta Ionut.Vreau si eu sa vad daca mai stiu.Pana la urmanimeresc notele.Ne mutam in camera Corinei.Canta asa frumos.Ionut e extaziat.Zici ca-i un copil care bate din palme de fericire.
“Inca o data te rog te rog…”
Se aude Only Time de la Enya.Eu adaug partea de vocal.Ionut vine cu urechea spre mine.Pare-se ca si lui ii place vocea mea.Eh…
Alexia anunta ca ei pleaca.George se imbraca.Ionut isi cauta si el haina.Acum suntem cu totii in hol sa ne luam la revedere.Il iau pe Ionut in brate si-l strang cat pot de tare.Imi zice ca strang tare.Incepe sa stranga si el.Simt ca mi se opreste respiratia,dar imi place asa mult stransiarea lui.Aproape ca nu i-as mai da drumul.Incerc sa strang mai tare.Radem amandoi si restu’ probabil se uita la noi pentru ca aud chicoteli.Nu putem sa ne pastram echilibrul.Ne plimbam dintr-o parte intr-alta intr-o imbratisare nebuna.Ne impiedicam si cad peste el.Radem in continuare.Eu nu mai vreau sa ma ridic.Pana la urma ma scoala cineva de jos.Ufff ce rau imi pare sa-i vad ca pleaca.Au avut trenul azi la 16:00.

Andrei pleaca si el sa se intalneasca cu cineva spre nemultumirea mea.E neserios.Imi promisese ca ma duce acasa.Veve si Grim isi fac de lucru si se duc pe balcon.Eu ii cos Corinei pernuta cu scartaietoare.I-am dat foc cu tigarea mai devreme.Termin.Mai vorbim.Vad ca mi s-au terminat tigarile.Iau de la Veve.Ma gandesc ca am chef sa vorbesc cu Ale.O sun.Raspunde.Imi da o veste buna.Ne crizam de fericire la telefon.Nici nu stiam cum sa-i zic ca ma bucur.Ii spun ca-s ametita si sa-mi scuze greselile.O cert ca nu mi-a dat mesaj mai devreme si ca aflu ultima vestile de fiecare data.Pana la urma nu mai conteaza.Jubilam de fericire.Intr-un final inchid.Corina imi zice ca nu m-a mai vazut niciodata asa fericita.Imi iau un accent funny si incep sa vorbesc.Mi se spune ca sunt sweet.Eu mai am putin si borasc.Mi-e somn.Trebuie sa plec acasa.Ma imbrac si plec spre metrou.Veve se roaga de mine sa o imprumut sa ia taxiul ca-i e frica sa urce singura dealul dupa ce iese din metrou.Ii dau banii.Imi multumeste.Eu iau metroul si plec acasa.Maica-mea se crizeaza.Macar am prins ultimul metrou…

“Neatza,ce zici mergi deseara la un biliard?”

“Sunt 6 rezervari inainte,nu stiu daca mai avem locuri”

“Yeah,great,acum unde mergem?”
“Hai la o bere”
“Unde?”
“In b52?”
“Mie nu prea imi place”

Si uite asa ne indreptam noi spre B52,desi pe mine localul ma lasa rece.
Bate vatul si noi asteptam troleul de la Universitate ca sa ajungem in Cismigiu.Vine repede,mergem o statie,coboram.

“Uite ghiocei”
“Unde?Unde?”
“Uite-i mai acolo”
“Ah vreau sa iau si eu unul..”
“Uite-i mai sunt acolo multi…”
“Aaaaaaaah…”

Elena imi intinde un ghiocel.”Nu mersi,am si eu in curte,printre rahatii de caini mai vezi iesind cate unul.Trebuie sa curat.”Radem.Mergem spre pod.Vantul bate ingrozitor,mi-e cam frig.Trebuie sa tin de gluga sa nu imi cada din cap.Ajungem la pod si ma opresc.

“Stati!”
“Ce e,ce s-a intamplat?”
“Shhh..”
“Ce e mai?”
“Asculta…”
“Ce mai,ce sa ascultam?”
“Se aude Nymphetamine..auzi?”
“Ce mai,asta?” si arati catre magazinul din care se auzea o melodie idioata.
“Rucs,asta nu e Nymphetamine”
“Nu,nu …doamne,nu asta,Nympehtamine,asculta…”
“Eu nu aud nimic..”
“Poate ti s-a parut…”
“Daca-ti spun ca era Nymphetamine,se auzeau primele acorduri..crede-ma…ta na na na na na na na na na na na”
“Daca zici tu…”
“Poate mi s-a parut…o iau razna.”

Frigul nu ne-a oprit sa ne dam putin in leaganele pentru copii intre 3 si x ani(sub 10).Apoi si toboganul ne facea cu ochiul.We’ve tried those things too.Se putea sa nu se ia politia de mine?

“Domnisoara daca nu te urcai pe buturuga aia nu era mai bine?”
“Da’ de ce sa nu ma urc,nu vad care e problema…ce i-am facut?Nu e un parc de joaca?”
“E un parc de joaca pentru dvs?”
“Dar eu ce am?”
“Domnisoara asta parc de joaca pentru copii intre 3 si x ani”
“Si eu daca vreau sa ma dau in leagan unde ma duc?”
“Du-te la primarie si depune o cerere sa faca un parc de joaca special pentru tine.”
“Si daca vreau sa regasesc copilul din mine?” :))
“Pai poate mai bine ar fi sa nu-l mai cauti ca sa nu mai fie nevoie sa-l regasesti”
“Amenda este intre 1 si 5 milioane”
“Serios?Nu stiam.”
“Eh uite stii acum”

Eh,dar duceti-va dracu’.Nu vandalizez parcurile.E culmea,nici in leagan nu mai am voie sa ma dau.
“Bine ca nu ne-a prins in leagane sau pe ciupercuta.”

Si ajungem acolo.No beer for me ca n-am buletin…haha this is so funny!Nu e nimic am timp sa ma enervez mai tarziu.De fapt e o singura bere pe masa,am imprumutat un buletin de la cineva si ne-au dat o bere.Restul:cola.Look at the bright side:macar avem tigari.

“Pana la urma facem majoratul aici?”
“Da,un majorat ar iesi fain aici”
“Macar e muzica buna si avand in vedere invitatii,ar fi mult mai okie decat altceva mai stilat..”
“Ma duc sa ma interesez”

Si daca nu s-a putut nu s-a putut.Nici nu parem de 21.In timpul saptamanii e aiurea,clar.Gasim alt loc.

Ne bem sucurile,respectiv berea,mai tragem un fum,mai povestim de una alta.Eu una imi imaginez cum are sa fie.Si or sa vina si Ale si Sergiu…can’t wait!
Ne gandim cum sa punem ideea de 21 si alcool la cale.Clar fals in acte nu-i de bine.Nu vreau sa fie majoratul number one la strile ProTv.Desi ar fi amuzant sa aud “Dupa un raid al Politei prin localurile bucurestene 40 de tineri s-au ales cu cazier.Acestia isi falsificasera buletinul astfel incat sa para ca au 21 de ani pentru a avea acces in B52.Sarbatoritele si invitatii acestora si-au petrecut noaptea la sectia de polite.Toti tinerii erau sub influenta alcoolului,iar unii dintre ei nu erau nici macar majori.”Ei?

Damn it!Am chef de o bere.Hotaram sa mergem in Fire.Alexandra si Razvan pleaca.Simona da bip.Megem dupa ea.Nu-i convine Fire-ul.Vorbeste la telefon si spune ca ne simtim ca niste aurolaci.Well guess what?I don’t feel like that.Si unde mai mergem acum?Eu nu vreau in B52,ea nu vrea in Fire.I need beer god damn it!Acolo nu ne da.Oh da,mirifica idee cu Andi si Andrei.Ah btw chiar nu ma incanta compania lor.Clar nu am de gand sa ma duc in B52 si sa stau si cu indivizi respectivi pe capul meu.Suntem in tratative.”Hai in alt loc”.Nimeni nu propune nimic.Eu nu vreau sa ne intoarcem acolo,ea nu vrea sa mergem dincolo.Ma opun in continuare sa mergem inapoi.Dupa un timp o aud pe Ana:”Okie,ne intoarcem in B52(…)”.Mintea mea o ia razna.Cum asa?Simona nu vrea in Fire si nu mergem,eu nu vreau in B52,dar pana la urma ne intoarcem acolo?Am I missing something?Well daca asa sta treaba,foarte bine,imi bag picioarele si plec acasa si asa sunt nedormita si am o groaza de citit.

Bineinteles,dupa parerea voastra am reactionat aiurea.Ba deloc!Atata timp cat nu se tine cont de parerea mea wtf?Why do I even bother?Who cares about me?S-a vazut…

Macar sunt linsitita,cat de cat.I’m glad she’s fine.Macar atata lucru bun pe ziua de azi.

I’ve got a jet black heart
It’s all fucked up and it’s falling apart

Whoa I’ll never give in
Whoa I’ll never give up
Whoa I’ll never give in
And I just wanna be, wanna be loved
Papa Roach - To be loved

Ascult Duran Duran - The Chauffeur.Parca as lua narcotice cand o aud…senzatie de rupere de realitate,visare,my perfect world,everything’s going to be better.Si uite plutesc iarasi in deriva,deja m-am obisnuit,incepe sa-mi placa,desi suna masochist.Tremuratul e si el parte din mine,felul in care trag din tigare si momentele in care cred ca o sa lesin imi devin familiare.Si mi-este asa de somn,sunt atat de obosita incat nu pot sa dorm.Si ma gandesc atata incat as vrea sa fiu inconstienta,parca tanjesc dupa lesinul ala despre care vorbeam mai devreme.Si asta face parte din mine…

Nu-mi plac si nu pot sa ma obisnuiesc cu crizele de angoasa si anxietate.Astea nu vreau sa mai fie ale mele:as vrea sa fiu intr-o camasa de forta,as vrea sa ma dau cu capul de pereti sau sa plang,sa ma ranesc singura,sa ma zgarii pe brate si pe picioare,nu mai suport,prea multe ganduri,gandesc prea mult,sa va ia dracu’,urasc,mi-e frica,e imposibil,griji,simt ca o sa vomit,imi vine sa lesin,sunt speriata,simt cum imi iese inima din piept de cat de tare bate-tahicardie…

Child, don’t you worry
It’s enough you’re growing up in such a hurry
Brings you down the news they sell you
To put in your mind that all mankind is a failure

Zambeste,maine o sa fie mai rau.Si tu de unde stii?Du-te dracu’.N-o sa fie mai rau…si totusi zambesc.Nu,nici asta nu e zambetul meu,clar.De fapt este,dar este un zambet amar,in niciun caz nu zambesc pentru ca-ti dau dreptate.Stiu ca are sa fie mai bine.La naiba,Cioran ma deprima.. mi-amintesc de pasajul (…)Dumnezeu pentru a obliga pe singuratici la lasitate,a creat zambetul,anemic si aerian la fecioare,concret si imediat la femei pierdute,induiosator la batrani si irezistibil la muribunzi.De altfel,nimic nu dovedeste mai mult ca oamenii-s muritori ca zambetul,expresie a echivocului sfasietor al vremelniciei.De cate ori zambim,nu este ca o ultima intalnire si nu-i zambetul testamentul aromat al individului?(…)
Si de cate ori imi zambeste cineva,descifrez pe fruntea luminoasa chemarea sfasietoare: “Apropie-te,vezi prea bine ca si eu sunt muritor!”-Sau cand ochii mi s-au intunecat de noaptea mea,glasul zambetului imi flutura pe langa urechi avide de implacabil : “Priveste-ma,este pentru ultima oara!” .

Da,stiu sunt fatalista,nu am motive,nu inca cel putin,dar nici nu o sa am.Nu mai vreau motive reale.Sometimes you smile because you’re happy.Other times,you smile just because you’ve survived. But hey, a smile is a smile..Maine o sa zambesc sincer si tu ai sa zambesti cu mine la fel de sincer,cu totii o sa zambim sincer.

In sfarsit,macar am dormit.Totusi un somn cum n-am avut niciodata.Dormeam si nu dormeam.Eram constienta ca dorm,aveam activitate cerebrala chiar,dar in acelasi timp visam inconstient.Si oricat de ciudat ar parea,acum gandindu-ma mai bine e ca si cand sufletul meu a parasit corpul si s-a ridicat la cativa cm,privindu-ma cum dorm si visez.De dimineata m-am trezit automat,aveam gesturi mecanice,eram constienta ca toate cele 4 ore gandisem dormind.La fel si dupa-amiaza…

But nobody knows what’s gonna happen tomorrow
We try not to show how frightened we are
If you let me I’ll protect you however I can
You’ve got to believe
it’ll be alright in the end

Sunt o persoana puternica,mai putin in momentele mele de fatalism,dar altfel rezist,numai spune-mi,nu te mai inchide in tine,nu te mai preface,eu nu suport asta,daca ma iubesti spune-mi,pot sa rezist m-auzi?Chiar POT!Si tu esti puternica,cu totii suntem…Chiar daca speriati,o sa fim tari.Pana la urma nu va fi nimic grav.O sa vezi ca o sa vin sa va iau la gara si o sa va sar de gat de fericire si o sa va imbratisez atata si-am sa va strang in brate pana nu o sa mai puteti respira,apoi,o sa ajungem in Jack la berile alea mult promise,iar dimineata “acasa”.Si o sa glumim,o sa ne bucuram ca suntem in sfarsit impreuna,ca fumam tigarea aia impreuna,ca suntem varza de beti,ca totul e linistit si pana la urma o sa adormim si peste cateva ore o sa o luam de la capat.Si nu o sa mai conteze ce facem si unde mergem,tot ce conteaza e ca o sa fie bine,ca o sa fim impreuna si o sa ne bucuram de our little piece of heaven.Molia ta iti promite ca asa va fi!

And nobody knows what’s gonna happen tomorrow
So don’t let go, now we’ve come this far
Hope I have peace
Understand me
you’re never alone
We’ve got to believe
it’ll be alright in the end
nobody knows
You’ve got to believe
it’ll be alright my friend
So don’t let go

Si acum ce?Liniste in mine si atat…Scarling pe fundal.In ultimul timp nu mai pot sa scriu nimic.Nu mai am ce sau daca am nu vreau,vreau sa ramana acolo in mine,fara sa verbalizez,fara sa scriu,ca sa nu se piarda poate sau ca sa..nu stiu.

Imi plac unele cuvinte,imi plac unele expresii,imi plac unele propozitii,imi plac unele fraze,dar cateodata mi-e frica sa le rostesc,mi-e frica pentru ca am impresia ca isi pierd din magie si in curand nu au sa ma mai fascineze asa cum se intampla la inceput.E ca atunci cand asculti incontinuu o melodie care-ti place foarte mult si dupa un timp ajunge sa ti se para…banala…si dupa o uiti sau ramai cu o mica slabiciune pentru ea,dar clar nu mai este ce a fost la inceput.

Ce-mi place misterul unora sau inceputul relatiilor de prietenie sau de iubire.E frumos sa cunosti pe cineva si sa incepi sa iti imaginezi tot felul de lucruri despre respectivul,sa ajungi sa idealizezi persoana chiar.Nu e asa ca de cele mai multe ori atunci cand ajungi sa cunosti o persoana cu adevarat este urat?Mie asa mi se pare.Mi se pare urat sa coboare de acolo de pe piedestalul pe care am urcat-o,sa vad ca imaginatia mea nu a avut nici o legatura cu realitatea,sa vad ca e un om la fel de banal ca toti ceilalti pe care-i stiu,sa incep sa-i descopar defectele si sa vad ca nu are numai calitati asa cum m-am fortat sa cred in prima instanta,sa inceapa sa ma dezamageasca prin comportamentul pe care-l credeam impecabil pana atunci.Dar dupa aceea,pe parcurs,invat sa accept!Stiu ca trebuie,nimeni nu este perfect,doar imaginatia este.

Si ce ingrozitor este sa-ti faci vise si sa realizezi ca sunt pana la urma doar niste abureli cu care-ti hranesti mintea din cand in cand in lipsa de ocupatie sau pentru ca esti un visator,asa ca mine.Ma intreb de cate ori a iesit ceva exact asa cum mi-am imaginat,asa cum am planuit eu ca are sa iasa?Cred ca niciodata,dar in cele mai bune cazuri a fost pe aproape.Oricum,stiu,m-am obisnuit,imi dau seama ca pot sa fac eu 1001 de scenarii in legatura cu un lucru ce are sa se intample si tot timpul va fi a 1002-a varianta.De data asta insa ma astept sa fie cel mai aproape de ceea ce mi-am imaginat..Spuneti-mi ca asa o sa fie,spuneti-mi ca nu visez aiurea cai verzi pe pereti.Atat vreau sa stiu,ca va fi cum vreau eu,pentru ca VREAU EU!

Zilele astea toata lumea ma iubeste,eu iubesc pe toata lumea?Probabil nu,dar macar o parte din ea as vrea sa cred ca sunt capabila sa o iubesc.De ce vorbesc asa?Poate pentru ca stiu ca sunt o persoana rece,poate pentru ca nu pot sa plang decat in rarele ocazii in care sunt extrem de nervoasa si atunci nu pot sa make it stop!Dar altfel?Din dragoste pentru vreun tip nu am sa plang niciodata.As zice ca am facut-o,dar nu era vorba de dragoste si nu stiu daca nu cumva am plans mai mult pentru mine,dintr-un egoism de-al meu,decat pentru el.Sunt asa de distanta si nu din cauza faptului ca nu vreau sa ma implic,doar ca,pur si simplu asta este felul meu de-a fi.Daca insa pot sa ma apropii de cateva persoane,sa le las sa ma vada asa cum sunt si sa le iubesc si sa ma iubeasca si ele am sa ma declar fericita.Dar vreau sa stiu sigur ca iubesc si sunt iubita.Vreau sa stiu ca nu-mi imaginez,vreau sa stiu ca nu visez,vreau sa stiu ca nu ma amagesc aiurea.Se poate?

Si iti vorbesc si imi vorbesti
Si adormim frumos spunandu-ne povesti..