Back In Black

M-am calmat. Dupa ce m-am stresat cateva saptamani cu invatatul la una si alta, mi-am zis ca nu mai rezist in stilul asta si imi bag picioarele. Uitasem cat de misto e sa stai duminica seara si sa lenevesti in fata televizorului in loc sa scrii comentarii la romana, sa faci o tema la mate sau sa inveti ceva la psihologie. Uitasem cat de fain e sa bei o cana de ceai cu lapte si sa citesti o carte buna, cufundata in perne moi de toate marimile si culorile. Dar cel mai important e ca uitasem cum e sa te simti odihnita. Nici nu mai stiu de cand nu am mai tras un somn asa bun ca ieri si astazi dupa-amiaza, chit ca pe la 8 pm trageau ai mei de mine sa ma trezesc. Bineinteles ca au incercat diferite metode pana m-au trezit: de la vorbit cu mine( nu auzeam nimic), la dezvelit(ma inveleam la loc si adormeam imediat) pana la tras de maini si de picioare si facut zgomot. Inca visez la zilele alea in care o sa fiu atat de epuizata incat imi voi lua o mini-vacanta 8-> …de invatat ce-i drept, dar macar dorm pana tarziu :D.

Black/death mood asa ca playlistul meu contine melodii de la Behemoth, Gorgoroth, Immortal, Amorphis, Illnath pana la Arcturus si Forgotten Tomb. Apropos de Arcturus, o profa de romana de la mine din liceu era astazi imbracata cu un tricou cu ei. Mi s-a parut genial.

Mh se pare ca dupa ce ne-am luat bocanci negrii absolut adorabili (asta pentru ca nu am gasit cizme inalte, negre cu 15-20 de inele) , am dat cu Ilinca in boala fustelor si a corsetelor…deci vreau ceva de genul asta sau asta… Intrebarea e unde gasesc asta in Bucuresti? Nowhere… in concluzie, se pare ca o sa traiesc in blugi toata viata. Si referitor la imbracaminte, azi am ras copios dupa ce am vizitat cateva site-uri de imbracaminte goth. Si pt cine vrea, aia de la bestial records au inele cu linkin park si green day :))

In alta ordine de idei, m-a cam luat somnul si desi sunt plina de voie buna, i really have to sleep. Astazi am tras mâţele de coada in stil mare. Bravo mie :-j !

Fata avea degete subţiri şi nervoase, şi ochii verzi, şi părul de aramă moale, şi buzele fierbinţi…

Pe la 7-8 ani eram innebunita dupa Liceeni Rock’n'Roll. Inca mai rad cateodata cand imi amintesc de momentul in care Ionica spune ” Vine, vine….Vine”, iar Mihai ii zice Danei sa scoata repede un pix crezand ca Ionica si-a reamintit un pasaj ce trebuia cantat la tobe. In cele din urma, Ionica se ridica de pe scaun si spune entuziasmat ” E Geta ma, e Geta!”.
Cred ca de fiecare data cand mergeam in vizita la nasa mea imi rugam verisoarele sa puna caseta cu liceeni. Stateam pe canapea, in acelasi loc ca-ntotdeauna si ma uitam hipnotizata la televizor. La cei 8 ani ai mei eram in stare sa traiesc o data cu ei.

Intr-o zi una dintre verisoarele mele a vrut sa imi mai arate si alt film romanesc cu si despre liceeni. Nu am gustat Declaratia de Dragoste din prima. Nu, Alexandru si Ioana nu erau nici pe departe la fel de amuzanti precum Ionica si restul gastii vesele. Am spus pas.

Am mai crescut si mi-am amintit de casete ca acum. Am revazut seria. Indeajuns de mare incat sa inteleg Declaratie de Dragoste, insa tot prea mica ca sa nu-mi pun mainile la ochi atunci cand cei doi se saruta, filmul mi-a lasat un gust placut. Mi-a parut rau ca il respinsesem cu ani in urma.

Pe cand eram clasa a VIIIa si cautam ceva nou de citit printre cartile prafuite din biblioteca de la subsol am dat si peste cartea lui Şovu. Am citit-o pe nerasuflate. Mi-a parut rau ca era asa de subtire si mica. Inca imi pare rau. Era senzatia aia ca as fi citit-o la nesfarsit fara sa ma satur vreodata de ea. Am recitit-o. As reciti-o in continuare.

Astazi am revazut filmul. Numai ce-mi vine sa las la o parte tot ce am de facut, sa ma asez in pat si sa evadez in lumea Sfinxului si a supranumitei “cea mai…si cea mai”. O ascult pe Stela Enache si ma gandesc ca mi-am ratat generatia. Nu stiu ce caut eu in zilele de astazi. Stateam si ma uitam la Alexandru si Ioana si am realizat ca m-am nascut mai tarziu decat ar fi trebuit. Probabil nu par in toate mintile, dar as fi vrut sa traiesc si eu in vremurile in care oamenii chiar se iubeau si nu se punea accentul atat de mult pe sex. Clar, eu nu am ce cauta in lumi in care sunt invitata la somnuri fierbinti sau dusuri. Dar cum pot schimba eu asta? Cui ii mai pasa de radiografia sufletului meu? Cui dracu’ ii pasa ca eu nu vreau sa fiu inca una pe o lista? In cele din urma nu-mi ramane decat sa realizez ca am doar doua variante: sa accept sau sa trec peste. Uneori este amuzant, dar de cele mai multe ori e destul de trist.
Romantismul este depasit sau lipseste cu desarvarsire. Oamenii se limiteaza la patetisme ieftine. Da’ cateodata si alea sunt bune. Totusi este oarecum ironic daca stai sa te gandesti ca uneori iti doresti cliseele alea idioate, romantismul ala comun si de prost gust in locul ideii de-a trece direct la fapte. Nu stiu altii cum sunt, dar da ma, eu vreau sa-ti pese de mine. Acolo infinitezimal, dar sa-ti pese. Unde mai pui ca eu chiar nu sunt o persoana romantica…

Probabil ca atatea filme si povesti de dragoste mi-au luat mintile. Dar serios ca ma uit uneori la felul aparte in care straluceste soarele in frunzele copacilor si mi-e dor de vechile zile si de vremuri de mult apuse. Si am in minte tot timpul imaginea de sfarsit…

Mi-s gandurile pasari ingenuncheate-n zbor/ cu aripile frante de cerurile grele,/ Purtand spre implinirea arcadelor de stele/ Intaiul pas al parbusirii lor. Te astept pe insula mea alba,/ Vreau sa-mi culc fruntea in palmele tale…