Mergeam pe cheiul Dambovitei cu 60 km/h si dintr-o data m-am trezit vorbind “Haide la mare!E drumul spre Autostrada Soarelui”. As fi dat naibii tot ceea ce aveam de lucru pentru inca o zi la malul marii chiar daca n-au trecut nici 3 saptamani de cand am vazut-o ultima oara. Dar se pare ca nebunia mea nu a coincis cu a colegelor cu care ma inghesuisem intr-o Mazda 3. Pretextele de genul “n-am facut plinul”, “n-am indeajuns de multi bani la mine” si altele m-au facut sa ajung pana la urma tot intr-o pizzerie obscura de prin Dristor.
Uneori(din ce in ce mai des) imi vine sa-mi iau campii, sa dau totul dracu’, sa ma urc intr-o masina si sa plec oriunde. Dar n-am cum. Si astept. Astept sa treaca juma’ de vara ca sa ma pot aseza linistita pe-o bordura sa-mi aprind o tigara si sa-mi zic “A trecut si e totul bine!”.
supradoze[at]gmail[dot]com
0 Responses to “Nici 3 saptamani”